Hemoragia sau sângerarea, reprezintă pierderea de sânge din sistemul circulator. Este o urgență medicală a cărei gravitate depinde de volumul de sânge pierdut și de viteza cu care se produce. Înțelegerea tipurilor de hemoragie și a modului de acțiune este esențială, mai ales când sângerarea apare la nivelul unor organe sensibile, cum ar fi ochiul.
După tipul vasului afectat
Ele se împart în trei tipuri principale bazate pe vasul lezat. Hemoragia arterială este cea mai periculoasă: sângele este roșu aprins și țâșnește în jeturi ritmice, sincronizate cu bătăile inimii. Hemoragia venoasă implică un sânge roșu închis (violaceu), care curge continuu. În final, hemoragia capilară este redusă, sub formă de picături și se oprește de obicei spontan.După localizare și modul de manifestare
În funcție de locul unde se produce sângerarea, avem trei categorii. Hemoragia externă este cea în care sângele iese în afara corpului printr-o plagă deschisă. Hemoragia internă se produce atunci când sângele se acumulează în interiorul cavităților sau țesuturilor (de exemplu, la nivel abdominal sau cerebral). O a treia categorie este hemoragia exteriorizată, unde sângele provine dintr-o sângerare internă, dar iese din corp pe căi naturale, cum ar fi hematemeza (vărsături cu sânge) sau epistaxisul (sângerare nazală). Pierderea rapidă a unui volum mare de sânge (peste 20% din volumul total, adică peste 1 litru la un adult) poate duce la șoc hemoragic, o stare de colaps circulator care pune viața în pericol.Hemoragia oculară: tipuri, cauze și riscuri
Sângerarea la nivelul ochiului sau din structurile sale interne este un semn de avertizare serios care necesită întotdeauna evaluare de specialitate (oftalmologică). Sângerarea oculară poate varia de la o problemă cosmetică inofensivă la o urgență ce amenință vederea.
Hemoragia subconjunctivală (hiposfagma)
Hemoragia subconjunctivală apare atunci când se rupe un mic vas de sânge sub conjunctivă, membrana transparentă și subțire care acoperă partea albă a ochiului. Sângerarea se manifestă ca o pată roșie aprinsă, bine delimitată, care nu se extinde dincolo de marginea corneei, deoarece sângele rămâne prins între conjunctivă și scleră.
Deși aspectul său este adesea extrem de alarmant, hiposfagma este considerată complet inofensivă și nedureroasă. Aceasta nu afectează vederea.
Apare frecvent în urma evenimentelor care duc la o creștere bruscă și temporară a presiunii venoase la nivelul capului și gâtului, cum ar fi un acces de tuse puternică, un strănut viguros, vărsăturile, încordarea la ridicarea de greutăți sau traumatismele oculare minore.
De asemenea, poate fi un semn al fragilității capilare, întâlnită la pacienții cu hipertensiune arterială sau la cei care iau medicamente anticoagulante. Deoarece nu este o problemă gravă, se resoarbe singură în decurs de 1-2 săptămâni.
Soluții de tratament:
- De obicei, nu necesită tratament. Sângele se resoarbe spontan în 1-2 săptămâni.
- Se pot folosi lacrimi artificiale pentru a ameliora senzația de iritație, dacă există.
- Este esențială monitorizarea tensiunii arteriale la pacienții vârstnici sau cu sângerări recurente.
- Evitarea aspirinei sau a antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS), dacă sângerarea este extinsă, pentru a nu încetini coagularea (doar la sfatul medicului).
Hifema
Hifema reprezintă acumularea de sânge în camera anterioară a ochiului, spațiul umplut cu umor apos, situat între cornee și iris. Sângele colectat este vizibil și, sub influența gravitației, se sedimentează la baza irisului.
Principala cauză a Hifemei este traumatismul ocular contuziv (lovituri directe în ochi), care rupe vasele de sânge delicate de la nivelul irisului sau corpului ciliar. Mai rar, Hifema poate apărea spontan la pacienții cu anumite afecțiuni vasculare sau ca o complicație post-chirurgicală.
Gravitatea acestei stări este serioasă și necesită monitorizare oftalmologică urgentă. Sângele colectat poate bloca rețeaua de drenaj a umorii apoase, rezultând o creștere rapidă și periculoasă a presiunii intraoculare (numită glaucom secundar). Fără tratament rapid, această presiune poate deteriora ireversibil nervul optic și poate provoca pierderea vederii.
Soluții de tratament:
- Repaus strict la pat și menținerea capului ridicat (chiar și în timpul somnului) pentru a ajuta sângele să se sedimenteze și să se resoarbă.
- Administrarea de medicamente pentru reducerea presiunii intraoculare (picături sau orale), pentru a preveni glaucomul secundar.
- Examinări regulate și stricte pentru a monitoriza presiunea oculară și resorbția sângelui.
- În cazuri severe, când sângerarea nu se resoarbe sau presiunea oculară rămâne periculoasă, poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru spălarea sângelui din camera anterioară.
Hemoragia vitreană
Acest tip de hemoragie este localizat în corpul vitros, substanța de consistență gelatinoasă care umple cea mai mare parte a globului ocular, în spatele cristalinului. În stadiile incipiente, pacienții observă adesea apariția bruscă a unor floaters (puncte, umbre sau filamente negre care plutesc). Ulterior, are loc scăderea sau pierderea bruscă și nedureroasă a vederii dacă sângerarea este extinsă.
Gravitatea este foarte mare deoarece este cel mai frecvent asociată cu complicațiile severe ale retinopatiei diabetice proliferative (unde vasele de sânge fragile se rup). Poate fi cauzată și de dezlipirea de retină sau de traumatisme oculare penetrante.
Prezența sângelui în vitros indică adesea o problemă gravă la nivelul retinei care necesită intervenție medicală urgentă. Obstrucționează calea luminii către retină, afectând vederea.
Soluții de tratament:
- Așteptare și observare: În cazurile ușoare, sângerarea se poate resorbi singură. Pacientului i se recomandă repaus și menținerea capului ridicat.
- Tratament laser: Poate fi folosit pentru a sigila vasele de sânge fragile care sângerează, în special în cazurile de retinopatie diabetică, după ce sângerarea s-a resorbit parțial.
- Vitrectomie: Este principala intervenție chirurgicală utilizată în cazurile severe, cronice sau complicate. Procedura constă în îndepărtarea corpului vitros plin de sânge și înlocuirea acestuia cu o soluție salină, gaz sau ulei, permițând, totodată, repararea eventualelor rupturi sau dezlipiri de retină asociate.
Hemoragia retiniană
Hemoragia retiniană apare în interiorul retinei, țesutul nervos extrem de sensibil la lumină, situat în spatele ochiului. Deoarece este localizată profund, nu este vizibilă prin examinarea externă; ea este detectată exclusiv de oftalmolog în timpul examinării fundului de ochi.
Cauzele principale nu sunt neapărat traumatismele, ci mai degrabă boli sistemice severe care afectează microcirculația. Acestea includ hipertensiunea arterială severă (care poate duce la ruperea vaselor), diabetul zaharat (prin retinopatia diabetică) și ocluziile vasculare venoase (tromboze). Hemoragia retiniană este o stare serioasă deoarece locul sângerării afectează direct calitatea vederii.
Dacă sângerarea se produce la nivelul maculei (centrul vederii clare), poate duce la o afectare permanentă și semnificativă a vederii centrale. Managementul implică nu doar tratamentul sângerării în sine, ci și controlul riguros al bolii sistemice subiacente.
Soluții de tratament:
- Tratamentul cauzei subiacente: Cel mai important pas este controlul strict al bolii de bază (reglarea tensiunii arteriale și a glicemiei).
- Injecții intravitreene: Administrarea de medicamente de tip anti-VEGF (care blochează creșterea vaselor anormale) sau de steroizi în interiorul ochiului poate reduce inflamația și scurgerile vasculare, facilitând resorbția sângelui.
- Fotocoagulare retiniană cu laser: Utilizată pentru a sigila zonele ischemice (cu lipsă de oxigen) sau vasele anormale care sunt responsabile de sângerare (în special în diabet).
- Vitrectomie: Necesitară dacă hemoragia este masivă, nu se resoarbe sau dacă este asociată cu dezlipirea de retină.
Ce tip de hemoragie este mai periculoasă?
Hemoragia vitreană este considerată, în general, cea mai periculoasă hemoragie oculară, alături de hifemă.
Deși hifema poate cauza creșteri rapide ale presiunii intraoculare, hemoragia vitreană este adesea un semn direct al unei afecțiuni care amenință structura de bază a vederii, cum ar fi dezlipirea de retină. Aceste condiții necesită adesea intervenții chirurgicale complexe și, chiar și după tratament, vederea poate să nu se recupereze complet.
Măsuri de prim ajutor în cazul hemoragiei oculare
În cazul oricărei sângerări oculare interne (hifemă, hemoragie vitreană sau retiniană), acțiunea imediată este esențială:
Protejați ochiul: Nu aplicați presiune! Acoperiți ușor ochiul cu un bandaj protector (fără a apăsa) sau un scut (pahare, coajă de ou de protecție).
Repaus: Limitați mișcările capului și ale ochiului.
Prezentați-vă imediat la un serviciu de urgență oftalmologic. Timpul de intervenție este critic pentru păstrarea vederii.