Strabism la copii: poate fi rezolvat prin operație?

Strabismul, cunoscut popular ca „ochi încrucișați" sau „ochi deviați", este o afecțiune în care ochii nu sunt aliniați corespunzător. Un ochi poate privi drept înainte, în timp ce celălalt deviază:

• Spre interior (esotropie): cel mai comun tip.
• Spre exterior (exotropie): ochii privesc divergent.
• În sus (hipertropie): un ochi este mai sus decât celălalt.
• În jos (hipotropie): un ochi este mai jos decât celălalt.

Deviația poate fi constantă sau intermitentă, afectând un singur ochi sau ambii ochi. Aproximativ 4–5% dintre copii se confruntă cu strabism, iar circa jumătate dintre aceștia pot dezvolta ambliopie — o complicație majoră dacă strabismul nu este tratat la timp.

Strabismul apare atunci când mușchii extraoculari (cei care controlează mișcările ochilor) nu funcționează împreună în mod echilibrat. Cauzele pot fi diverse:

• Vicii de refracție: hipermetropia severă este frecvent asociată cu strabismul convergent, deoarece efortul constant de acomodare poate devia ochii spre interior.
• Probleme neurologice: disfuncții ale nervilor cranieni (III, IV, VI) care inervează mușchii oculari sau alte afecțiuni (paralizie cerebrală, hidrocefalie, tumori).
• Afecțiuni oculare: cataracta congenitală, ptoza severă (pleoapa căzută) sau alte boli care afectează vederea unui ochi.
• Factori genetici: există o predispoziție familială la strabism.
• Naștere prematură sau greutate mică la naștere: sunt factori de risc.
• Cauze idiopatice: în multe cazuri, cauza specifică rămâne necunoscută.

Părinții ar trebui să fie atenți la anumite semne care pot indica prezența strabismului:

• Deviația vizibilă a unuia sau a ambilor ochi și încrucișarea frecventă a ochilor, mai ales după vârsta de 3–4 luni.
• Poziții vicioase ale capului: copilul înclină, rotește sau apleacă capul într-o parte pentru a vedea mai bine sau pentru a evita vederea dublă.
• Închiderea frecventă a unui ochi, în special la lumină puternică sau când se concentrează.
• Clipit excesiv și dificultăți de coordonare ochi-mână (o anumită stângăcie).
• Vedere dublă (diplopie) — mai rară la copiii mici, dar posibilă.

Orice suspiciune de strabism ar trebui evaluată de urgență de un oftalmolog pediatru. Cu cât diagnosticul și tratamentul sunt instituite mai devreme, cu atât șansele de recuperare a vederii binoculare și a stereopsiei (vederea în profunzime) sunt mai mari.

Operația este o etapă importantă, dar nu este întotdeauna primul pas și nici singura soluție. Planul de tratament poate include corecție optică și tratarea ambliopiei.

Da, strabismul la copii poate fi rezolvat prin intervenție chirurgicală. Operația este o soluție eficientă atunci când tratamentele non-chirurgicale nu au reușit să corecteze deviația. Scopul principal nu este doar estetic, ci funcțional: realinierea ochilor pentru a permite dezvoltarea sau recuperarea vederii binoculare.

Este o procedură delicată, efectuată de un chirurg oftalmolog specializat. Se realizează sub anestezie generală la copii și, de obicei, nu necesită spitalizare prelungită (pacientul este externat în aceeași zi).

• Nu implică laser: spre deosebire de alte intervenții oculare, se realizează cu instrumente chirurgicale special concepute, nu cu laser.
• Ajustarea mușchilor extraoculari: se modifică lungimea sau poziția unuia ori mai multor mușchi. Un mușchi prea tensionat poate fi repoziționat mai în spate (recizie), iar unul prea slab poate fi scurtat (rezecție) sau avansat, pentru a-i crește forța.
• Incizii foarte mici (3–4 mm): tehnicile moderne duc la o recuperare mai rapidă și cicatrici minime.

Dacă strabismul apare înainte de 6 luni, se recomandă intervenția înainte de vârsta de 1 an, pentru a maximiza șansele de recuperare a vederii binoculare. Studiile arată rezultate mai bune pe termen lung când se intervine în primii 2 ani de viață. Alte indicații:

• Tratamentele non-chirurgicale nu sunt suficiente: ochelarii și ocluzia nu reușesc să corecteze deviația sau să restabilească vederea.
• Unghi de deviație mare: deviația este semnificativă și afectează grav alinierea ochilor.
• Vedere dublă persistentă (la copiii mai mari sau la adulți).
• Postură compensatorie a capului.

Deși operația de strabism este o intervenție sigură, ca la orice procedură chirurgicală există riscuri rare:

• Subcorecție sau supracorecție: pot necesita o a doua intervenție pentru o aliniere perfectă a ochilor.
• Vedere dublă temporară (diplopie): dispare de obicei în câteva zile sau săptămâni postoperator.
• Foarte rar: infecții, sângerări sau cicatrici conjunctivale ce pot cauza disconfort ori sindrom de ochi uscat.
• Extrem de rar: modificări ale presiunii intraoculare sau probleme retiniene.
• Recidivă: strabismul poate reapărea, mai ales dacă indicațiile postoperatorii nu sunt respectate sau în cazurile complexe.

Recuperarea este, în general, rapidă și cu disconfort minim:

• Imediat postoperator: ochiul poate fi roșu, umflat și poate lăcrima; pot apărea senzații de mâncărime sau de corp străin. Sunt normale și se ameliorează în câteva zile.
• Medicație: medicul prescrie picături cu antibiotice și antiinflamatoare, pentru a preveni infecțiile și a reduce inflamația.
• Restricții: se evită frecarea ochilor, efortul fizic intens, praful, fumul și piscinele câteva săptămâni.
• Reluarea activităților: majoritatea copiilor își pot relua activitățile normale, inclusiv școala, în aproximativ o săptămână.
• Controale postoperatorii: esențiale pentru monitorizarea vindecării și a alinierii ochilor.